omeoză

omeóză s. f. (sil. -me-o-), g.-d. art. omeózei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OMEÓZĂ s.f. (lit.) Folosire improprie, figurată, a unui verb, eventual însoţit de determinanţii săi, în virtutea unei asemănări între fenomene. [pron. -me-o-. / cf. fr. homéose < gr. homoiosis – asemănare].

Trimis de LauraGellner, 27.06.2005. Sursa: DN



OMÉOZĂ s. f. folosire improprie, figurată, a unui verb, însoţit de determinanţii săi, în virtutea unei asemănări între fenomene. (< fr. homéose)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN