- olog
- OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipseşte un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ♢ loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agaţe pe arac. Fasole oloagă. – cf. alb. u l o k .Trimis de ionel_bufu, 01.05.2004. Sursa: DEX '98OLÓG adj., s. schilod, (înv. şi reg.) slăbănog, (fam.) şontorog. (Om olog.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeológ adj. m., pl. ológi; f. sg. oloágă, pl. oloágeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOLÓG oloágă (ológi, oloáge) şi substantival (despre persoane) 1) Care nu are picioare sau are numai unul. 2) Care se află în imposibilitatea de a se folosi de picioare; cu picioarele paralizate. 3) (despre picioare) Care nu funcţionează; incapabil să funcţioneze. /cf. alb. ulokTrimis de siveco, 28.08.2006. Sursa: NODEXológ (oloágă), adj. – 1. Paralitic, damblagiu de picioare. – 2. Defectuos, incomplet. – 3. (Planta) pitică în comparaţie cu celelalte din specia ei. – Mr. ulog. sl., cf. rus. ulogij (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 227; Conev 90), bg. ulogarka, sb. ulogi "podagră", alb. uljok, uljogu. Der. direct din rusă nu e posibilă, avînd în vedere mr. şi alb. – Der. ologi, vb. (a paraliza, a împuţina, a răni); ologie (var. ologeală), s.f. (paralizie, dambla).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.