- oligocen
- OLIGOCÉN, -Ă, oligoceni, -e s.n., adj. 1. s.n. Epocă geologică aparţinând perioadei superioare a paleogenului, caracterizată prin numuliţi, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. 2. adj. Care se referă la oligocen (1) sau la formaţiile din această epocă. – Din fr. oligocène.Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98OLIGOCÉN s. (geol.) neonumulitic.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeoligocén adj. m., pl. oligocéni; f. sg. oligocénă, pl. oligocéneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficoligocén s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOLIGOCÉN1 n. Perioadă superioară a paleogenului. /<fr. oligoceneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOLIGOCÉN2 oligocenă (oligoceni, oligocene) Care este caracteristic pentru perioada superioară a paleogenului. /<fr. oligoceneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOLIGOCÉN s.n. (geol.) Epocă (serie) superioară a paleogenului. // adj. Care aparţine acestei epoci. [< fr. oligocène, cf. gr. oligos – puţin, kainos – recent].Trimis de LauraGellner, 10.12.2006. Sursa: DNOLIGOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) epoca superioară a paleogenului. (< fr. oligocène)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.