ogoire

OGOÍRE, ogoiri, s.f. Acţiunea de a (se) ogoi² şi rezultatul ei; alinare. – v. ogoi².

Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ogoíre s. f., g.-d. art. ogoírii; pl. ogoíri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic