ofta

OFTÁ, oftez, vb. I. intranz. A scoate un oftat (în semn de dor, de supărare, de regret etc.); a suspina. ♢ expr. A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta mult pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva), a tânji după cineva (sau ceva). – Din oft.

Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



OFTÁ vb. a suspina, (Transilv.) a şioi, (Transilv. şi Ban.) a (se) şuşcăi, (prin Ban.) a suşni. (A ofta din adâncul inimii.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



oftá vb., ind. prez. 1 sg. oftéz, 3 sg. şi pl. ofteáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A OFT//Á oftaéz intranz. 1) A inspira adânc şi prelung şi a expira aerul printre buzele semiînchise cu un sunet caracteristic, ca semn al unui necaz; a scoate suspine; a suspina. ♢ ofta (sau a suspina) după cineva (sau după ceva) a) a dori mult să vadă pe cineva sau ceva; b) a resimţi greu pierderea cuiva (sau a ceva). 2) (despre bolnavi sau suferinzi) A rosti întruna "of" (din cauza unei dureri). /Din oft

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX