odovăi

odovăí, odovăiésc, vb. IV (înv.) a termina, a isprăvi.

Trimis de blaurb, 27.05.2008. Sursa: DAR



odovăí (-văésc, odovăít), vb. – 1. (Olt.) A termina. – 2. (Mold., Trans.) A consuma a uza. – sl. otudavati "a da" (Cihac, II, 225), sb. odavati "a da". – Der. odavanie (var. odovanie), s.f. (a opta zi după o sărbătoare mare), din sl. otudavanije, sec. XVI, înv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER