- octet
- OCTÉT, octete, s.n. octeţi, s.m. 1. s.n. Formaţie compusă din opt persoane (instrumentişti sau cântăreţi) care execută împreună o lucrare muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru această formaţie. 2. s.n. (chim.) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom. 3. s.m. (inform.) Grup de opt biţi folosit pentru exprimarea capacităţii de memorie. – Din germ. Oktett, fr. octet.Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX '98octét s. n., pl. octéteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOCTÉT octete n. 1) Ansamblu format din opt interpreţi. 2) Compoziţie muzicală pentru opt voci sau opt instrumente. 3) chim. Ansamblu de opt electroni aflat în stratul periferic al unui atom. /<germ. Oktett, fr. octetTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOCTÉT s.n. Piesă muzicală scrisă pentru opt instrumente (de coarde, de suflat sau de ambele feluri); ansamblu de opt instrumentişti. [cf. it. otteto, germ. Oktett].Trimis de LauraGellner, 04.12.2006. Sursa: DNOCTÉT1 s. n. formaţie muzicală din opt interpreţi; octuor. ♢ piesă muzicală pentru o astfel de formaţie. (< germ. Oktett, fr. octette)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNOCTÉT2 s. m. 1. (chim.) configuraţie electronică în care stratul exterior al unui atom este ocupat de opt electroni. 2. (inform.) bait. (< fr., engl. octet)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.