ocazionalism

OCAZIONALÍSM s.n. Doctrină teologică care consideră că singura cauză reală a modificărilor corporale şi sufleteşti este voinţa divinităţii. [pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionnalisme.

Trimis de oprocopiuc, 06.05.2004. Sursa: DEX '98



ocazionalísm s. n. (sil. -zi-o-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OCAZIONALÍSM ocazionalisme n. Element apărut ocazional într-un sistem (mai ales în limbă). [Sil. -zi-o-] /<fr. occasionnalisme

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OCAZIONALÍSM s.n. Concepţie idealist-teologică din sec. XVII, care încerca să învingă, prin invocarea intervenţiei directe a divinităţii, inexplicabilitatea interacţiunii dintre suflet şi corp. [pron. -zi-o-. / cf. fr. occasionnalisme, it. occasionalismo].

Trimis de LauraGellner, 25.06.2005. Sursa: DN



OCAZIONALÍSM s. n. concepţie idealist-teologică, care încerca să rezolve, prin invocarea intervenţiei nemijlocite a divinităţii, problema interacţiunii dintre corp şi suflet, ca două substanţe independente. (< fr. occasionnalisme)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN