- ocarină
- OCARÍNĂ, ocarine, s.f. Instrument muzical popular de suflat, de dimensiuni mici, din argilă arsă, în formă ovală şi cu mai multe găuri, care emite sunete asemănătoare cu cele ale fluierului. – Din it., fr. ocarina.Trimis de oprocopiuc, 06.05.2004. Sursa: DEX '98ocarínă s. f., g.-d. art. ocarínei; pl. ocaríneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOCARÍN//Ă ocarinăe f. Instrument muzical po-pular de suflat constând dintr-un corp oval (de argilă arsă sau de metal), cu orificii laterale. /<fr., it. ocarinaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOCARÍNĂ s.f. Instrument muzical de suflat, făcut din teracotă sau din metal, care scoate sunete asemănătoare cu cele ale flautului. [< fr., it. ocarina].Trimis de LauraGellner, 03.12.2006. Sursa: DNOCARÍNĂ s. f. intrument muzical de suflat, din teracotă sau metal, oval şi cu găuri, care scoate sunete asemănătoare cu cele ale flautului. (< ir., fr. ocarina)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNocarínă (ocaríne), s.f. – Instrument muzical de suflat. it. ocarina. De aici ocarină (var. carină), s.f. (arg., nas), cf. G. m. Dragoş, BF, XI, 108.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.