obârşire — obârşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. obârşésc, imperf. 3 sg. obârşeá.; conj. prez. 3 sg. şi pl. obârşeáscă … Dicționar Român
obârşie — OBẤRŞIE, obârşii, s.f. 1. Punct de plecare, început, origine. 2. Locul unde s a născut cineva; familia, neamul din care se trage cineva; origine (socială). 3. Locul de unde începe să se formeze albia unui râu; izvor. 4. Culme, muchie, vârf. – Din … Dicționar Român
sfârşi — SFÂRŞÍ, sfârşesc, vb. IV. 1. tranz. A duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta. ♢ loc. adv. Pe sfârşite = aproape gata, pe terminate. ♢ expr. (intranz.) A sfârşi cu ceva = a nu se mai… … Dicționar Român
termina — TERMINÁ, términ, vb. I. 1. tranz. A duce o acţiune până la capăt; a isprăvi, a sfârşi. ♢ loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârşite. 2. refl. A lua sfârşit, a se încheia. ♦ A avea o terminaţie, a se sfârşi în... Cuvântul masă… … Dicționar Român
îndeplini — ÎNDEPLINÍ, îndeplinesc, vb. IV. tranz. A săvârşi, a face, a înfăptui, a realiza ceva; a duce la bun sfârşit. – În + deplin. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNDEPLINÍ vb. 1. v. executa. 2. v. ajunge. 3. a înfăptui, a realiza, (înv.… … Dicționar Român
înfăptui — ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV. tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. – În + făptui. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNFĂPTUÍ vb. 1. v. executa. 2. v. realiza. 3. a efectua, a executa, a face, a făuri, a realiza, a… … Dicționar Român
