obversiune

OBVERSIÚNE, obversiuni, s.f. Operaţie logică prin care dintr-o judecată, prin schimbarea calităţii şi înlocuirea predicatului cu contradictoriul său, obţinem o nouă judecată echivalentă cu prima. [pr.: -si-u-] – Din fr. obversion.

Trimis de mihvar, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



obversiúne s. f. versiune

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OBVERSIÚNE s.f. (log.) Operaţie logică cu ajutorul căreia o judecată afirmativă se transformă într-una negativă sau invers, sensul judecăţii rămânând însă acelaşi. [< fr. obversion, cf. lat. obvertere – a întoarce].

Trimis de LauraGellner, 03.12.2006. Sursa: DN



OBVERSIÚNE s. f. (log.) operaţie logică prin care se transformă o judecată afirmativă într-una negativă sau invers, sensul judecăţii rămânând acelaşi. (< fr. obversion)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN