- obrici
- OBRICÍ, obricesc, vb. IV. tranz. (reg.) A împiedica pe cineva să facă ceva; a opri.Trimis de gall, 27.05.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.
obrici
Look at other dictionaries:
obricire — OBRICÍRE s.f. v. OBRICI. [DLRM] Trimis de gall, 27.05.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
obricit — OBRICÍT adj. v. OBRICI. [DLRM] Trimis de gall, 27.05.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
obroc — OBRÓC s.n. v. oboroc. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 obróc (obroáce), s.n. – Porţie, raţie, tain. sl. obroku leafă (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sb., cr., slov … Dicționar Român
