oboi

OBÓI, oboaie, s.n. Instrument muzical de suflat în formă de tub, cu ancie dublă, construit din lemn special, cu găuri şi cu clape, folosit mai ales în orchestră. – Din it. oboe, germ. Oboe.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



OBÓI s. (muz.) (înv.) piscoi. (Cântă la oboi.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



obói s. n., pl. oboáie

Trimis de siveco, 19.10.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



OBÓI oboáie n. Instrument muzical de suflat constând dintr-un tub conic de lemn, cu ancie dublă, cu orificii laterale şi cu clape. /<it. oboe, germ. Oboe

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OBÓI s.n. Instrument muzical de suflat, din lemn, în formă de tub, cu ancie dublă, cu găuri şi cu clape. [cf. it. oboe, germ. Oboe, fr. hautbois].

Trimis de LauraGellner, 29.11.2006. Sursa: DN



OBÓI s. n. instrument muzical de suflat, din lemn, în formă de tub, cu ancie dublă, cu găuri şi clape. (< it. oboe, germ. Oboe)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



obói (-iuri), s.n. – Instrument muzical de suflat. – var. pl. oboaie. fr. haut-bois, prin intermediul germ. Hoboe. – Der. oboist, s.m. (cîntăreţ la oboi).

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER