- oblon
- OBLÓN, obloane, s.n. 1. Dispozitiv format din unul sau din mai multe panouri de metal, de lemn sau de material plastic, aşezat în faţa sau în spatele unei ferestre, al unei uşi sau al unei deschideri şi servind pentru protecţie sau pentru reglarea luminii care intră în camera respectivă. 2. (reg.) Deschizătură în formă de fereastră într-un perete, în special în peretele podului; tăblie de lemn care închide această deschizătură. 3. (înv.) Uşă la trăsură; portieră a unui cupeu. – et. nec.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98OBLÓN s. (rar) chepeng, (reg.) lod, (prin Ban., Transilv. şi Maram.) şpalet, (Ban. şi Transilv.) tablă. (oblon la o vitrină, la o uşă, la o fereastră.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeoblón s. n. (sil. -blon), pl. obloáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOBL//ÓN oblonoáne n. 1) Panou special, plasat în faţa sau în spatele unei uşi sau ferestre, ca mijloc de protecţie sau de reglare a luminii. 2) Tăblie de lemn, cu care se închide gura podului. 3) înv. Uşiţă la o trăsură. [Sil. o-blon] /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXoblón (obloáne), s.n. – 1. Obiect de lemn, metal etc. care apără o uşă sau o fereastră. – 2. Încuietoare metalică. – 3. (arg.) Ochi. – 4. (înv.) Uşiţă, portiţă. Origine îndoielnică. Pare să rezulte dintr-o confuzie a sl. obląku "arc, oblînc", cf. oblînc (oblânc), cu blană "scîndură"; cf. bg. oblon "apărătoare de fereastră", care ar putea proveni din rom. Der. numai din sl. obląku (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220) nu pare posibilă. – Der. obloni, vb. (a pune obloane, a închide).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.