obiectitate

obiectitáte s. f., g.-d. art. obiectităţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OBIECTITÁTE s.f. (În filozofia lui Schopenhauer) Forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. [cf. germ. Objektität, fr. objectité].

Trimis de LauraGellner, 24.06.2005. Sursa: DN



OBIECTITÁTE s. f. (la Schopenhauer) forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. (< germ. Objektität, fr. objectité)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN