obiectare

obiectare
OBIECTÁRE s.f. Acţiunea de a obiecta şi rezultatul ei; obiecţie. [< obiecta].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • objetar — (Del lat. objectare.) ► verbo transitivo 1 Dar una razón o argumento en contra de una cosa: ■ si objetas eso, nadie se molestará. SINÓNIMO argüir ► verbo intransitivo 2 SOCIOLOGÍA Acogerse a la objeción de conciencia: ■ el chico objetó y no fue a …   Enciclopedia Universal

  • obiecta — OBIECTÁ, obiectez, vb. I. tranz. A face o obiecţie; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susţine altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină. – Din obiecţie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OBIECTÁ vb …   Dicționar Român

  • FURTUM — contrectatio est rei alienae, invito domino: Ei nomen an a ferendo, an a furvo, i. e. atro, quod nocte et velo gaudeant proximi bonis insidiantes? Saturno regnante nullum fuisse dicitur. Apud Lacedaemonios, sobrios illos et acres viros, verba… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • LANX — an a λαγχάνω, sortior, partem capio, κληρῶ, varia significat, uti vidimus supra, in voce Lances. Sed et vas sacrificale denotare, habes apud Martin. Lexic. Philol. quem vide, ut et infra, in voce Satura. Addam hîc saltem aliquid, de Furto per… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • REGENS — vuglo Regent, apud Gallos Gubernator Regni dicitur, qui vel absente, vel minorenni adhuc Rege, vices eius obit. Sic post mortem Ludovici Hutini Regis Philippum M. ut, quoad Clementia Regina partum edidisset, regnum Franciae atque Navarrae ipse… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • VELITES — Festo fuêre, milites expediti, sic dicti, quasi volantes: de quorum institutione ita Val. Max. l. 2. c. 3. ex ult. Velitum, inquit, usus eô bellô primum repertus est, quô Capuam Fulvius Flaccus Imperator obsedit. Nam cum Equitatui Campanorum… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • obiettare — o·biet·tà·re v.tr. (io obiètto) CO esprimere opinione contraria a quella di altri: obiettare qcs. a qcn., obiettare l inutilità della spesa fatta, obiettare che la spesa fatta era inutile; non abbiamo nulla da obiettare: siamo d accordo | anche… …   Dizionario italiano

  • obiettare — {{hw}}{{obiettare}}{{/hw}}o obbiettare v. tr.  (io obietto ) Rispondere opponendo ragioni, considerazioni e sim. contrastanti con quelle espresse da altri: la minoranza obiettò che mancava un alta percentuale di votanti; non ho nulla da –o; su… …   Enciclopedia di italiano

  • obiettare — (o obbiettare) v. tr. [dal lat. obiectare gettare incontro, opporre , intens. di obicere, der. di iacĕre gettare , col pref. ob  ] (io obiètto, ecc.). 1. [opporre argomenti e opinioni divergenti rispetto a quelli espressi da altri, per lo più con …   Enciclopedia Italiana

  • object — {{11}}object (n.) late 14c., tangible thing, something perceived or presented to the senses, from M.L. objectum thing put before (the mind or sight), neuter of L. obiectus, pp. of obicere to present, oppose, cast in the way of, from ob against… …   Etymology dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”