năstrapă

NĂSTRÁPĂ, năstrape, s.f. (înv. şi pop.) 1. Vas (de băut); cană; potir, cupă. 2. Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă (1). – Din bg. năstrap, scr. nastrap.

Trimis de LauraGellner, 05.06.2004. Sursa: DEX '98



năstrápă s. f., g.-d. art. năstrápei; pl. năstrápe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



NĂSTRÁP//Ă năstrapăe f. pop. 1) Vas cu toartă care serveşte la băut; cană. 2) Conţinutul unui astfel de vas. /<bulg. năstrapa, sb. nastrap

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



năstrápă (năstrápe), s.f. – Cană, potir. – Mr. măstrapă. tc. maşrapa, din arab. mešrebe (Eguilaz 238; Şeineanu, II, 260; Lokotsch 1439; Ronzevalle 162), cf. ngr. μαστραπᾶς, alb. mastrapa, bg. maštrapa.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER