năstimi

năstimí, năstimésc, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre plante) a ieşi din pământ, a se ivi. 2. (despre boli) a apărea, a se ivi. 3. (despre copii) a creşte, a dezvolta.

Trimis de blaurb, 25.07.2006. Sursa: DAR



năstimí (năstimésc, năstimít), vb. refl. – (Trans., Olt.) A ieşi, a apărea, a se produce. Origine suspectă. Pare legat de sb. nastati, nastajem (Candrea; Scriban).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER