- născător
- născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. şi pl. născătoáreTrimis de gall, 06.02.2008. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
naşte — NÁŞTE, nasc, vb. III. 1. tranz. A aduce pe lume un copil, a da viaţă unui copil. ♦ A făta. 2. refl. A căpăta viaţă, a veni pe lume, a începe să trăiască. ♢ intranz. Ce naşte din pisică şoareci mănâncă. 3. tranz. fig. A crea, a plăsmui, a produce; … Dicționar Român