- nămaie
- nămáie, nămăi, s.f. (reg., înv.) vită cornută.Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DARnămáie (-ắi), s.f. – (Banat) Oaie. – Mr. nămal’u, numal’u, megl. nămal’u. lat. ănῑmālia (Puşcariu 1151; Candrea-Dens., 1200; REW 476), cf. parm. nimal, friul. nemal "bou", v. fr. aumaille, sp. alimaña, port. alimanha, almanho "taur tînăr". Pentru păstrarea cuvîntului în toponimie, cf. Puşcariu, Dacor., VIII, 324. E dubletul lui animal, s.n., din fr. animal.Trimis de blaurb, 18.05.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.