nuncupaţie

nuncupaţíe s. f. art. nuncupaţía, g.-d. art. nuncupaţíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



NUNCUPÁŢIE s.f. (jur.) Declaraţie solemnă făcută într-un act. [gen. -iei, var. nuncupaţiune s.f. / cf. lat. nuncupatio, fr. nuncupation].

Trimis de LauraGellner, 24.06.2005. Sursa: DN



NUNCUPÁŢIE s. f. (jur.) declaraţie solemnă şi verbală prin care testatorul confirmă că dispoziţiile din testamentul scris exprimă voinţa sa. (< fr. nuncupation, lat. nuncupatio)

Trimis de raduborza, 24.05.2008. Sursa: MDN