- numitor
- NUMITÓR, numitori, s.m. Termen al unei fracţii ordinare, scris sub linia de fracţie, care reprezintă împărţitorul operaţiei de împărţire. ♢ expr. A aduce la acelaşi numitor = a) a face ca două sau mai multe fracţii ordinare să aibă acelaşi numitor; b) a împăca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fără temei) păreri, tendinţe, concepţii diferite. – Numi + suf. -tor.Trimis de bogdanrsb, 13.08.2004. Sursa: DEX '98numitór s. m., pl. numitóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNUMITÓR numitori m. mat. Termen al unei fracţii ordinare, aflat sub linia de fracţie, care arată în câte părţi egale a fost împărţit întregul; împărţitor al unei fracţii. ♢ numitor comun numitor aparţinând mai multor fracţii. A aduce la acelaşi numitor a) a transforma fracţii cu numitori diferiţi în fracţii cu numitor comun; b) a pune în concordanţă opinii diferite. /a numi + suf. numitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNUMITÓR s.m. (mat.) Termen al unei fracţii, scris sub linia de fracţie, care arată în câte părţi a fost împărţit întregul. ♢ A aduce la acelaşi numitor = a face ca două sau mai multe fracţii să aibă acelaşi numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. [< numi + -tor, după fr. dénominateur].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNNUMITÓR s. m. termen al unei fracţii, sub linia de fracţie, indicând în câte părţi a fost împărţit întregul. o a aduce la acelaşi numitor = a face ca două sau mai multe fracţii să aibă acelaşi numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. (< numi + -tor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.