numai

NÚMAI adv. 1. (Indică restricţia sau exclusivitatea) Nu mai mult de(cât)..., nu altceva sau altcineva decât..., nimeni sau nimic în afară de..., nu altfel decât..., nu altă dată sau în altă împrejurare decât..., nu în alt loc decât..., nu în alt scop sau din altă cauză decât...; doar; exclusiv. ♢ loc. conj. numai să... (sau de..., dacă...) = doar dacă, cu condiţia să... ♢ expr. nu numai că... = în afară de faptul că..., pe lângă faptul că... Numai aşa = a) în mod simplu, fără complicaţii; b) fără motiv, fără sens; c) în mod dezinteresat. ♦ (Adesea prin exagerare) În întregime, cu totul, complet; peste tot, cât vezi cu ochii. 2. (Indică modul) Pe punctul de a..., gata-gata să...; chiar, tocmai. ♢ (înv. şi reg.) Numai cât... (sau ce...) = îndată ce..., imediat ce... 3. (înv. şi pop.; indică timpul) Brusc, pe neaşteptate; imediat, numaidecât. 4. (Adversativ; adesea cu valoare de conjuncţie) Însă, dar; totuşi; (după construcţii negative) ci. ♢ loc. conj. Numai că = doar (atâtă) că... [var.: (pop.) núma adv.] – Nu + mai¹ sau lat. non magis.

Trimis de bogdanrsb, 17.03.2009. Sursa: DEX '98



NÚMAI adv. v. brusc, curând, deodată, devreme, fuga, fulgerător, grabnic, imediat, instantaneu, iute, îndată, morţiş, musai, neapărat, negreşit, neîntârziat, numaidecât, obligatoriu, odată, rapid, repede, scurt, subit.

Trimis de siveco, 18.10.2007. Sursa: Sinonime



NÚMAI adv., conj. I. adv. 1. v. abia. 2. doar, exclusiv. (numai atâta pot spune.) 3. v. doar. 4. tot. (La ospăţ, numai oaspeţi rari.) 5. v. tocmai. II. conj. 1. v. ci. 2. v. însă.

Trimis de siveco, 17.03.2009. Sursa: Sinonime



númai (doar) adv.

Trimis de siveco, 10.04.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



númai de cât adv. + prep. + adv. (a vorbit numai de cât a cheltuit)

Trimis de siveco, 25.09.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



NÚMAI¹ conj. (exprimă un raport adversativ şi leagă propoziţii) Dar; însă. S-a ajuns la acelaşi rezultat, numai că pe altă cale. ♢ Numai că doar (atâta) că. /<lat. non magis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



NÚMAI ll adv. 1) (atribuie celor spuse re-stricţie sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decât; nimic altceva decât; nu în alt mod decât; nu în alt timp decât; nu în alt loc decât; nu din altă cauză decât; nu în alt scop decât; doar; exclusiv. Poate numai atâta. Acesta este numai începutul. ♢ Nu numai (că) a) pe lângă; afară de; b) mai mult decât. numai aşa (sau aşa numai) a) de mântuială; b) fără a se adânci; c) fără nici un rost; fără scop; fără motiv; d) fără a urmări un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; în treacăt. 2) (exprimă modalitatea unei acţiuni) Gata să; cât pe ce. Era numai să plece. ♢ numai bun (sau numai bine) aşa cum trebuie; potrivit. 3) (accentuează conţinutul celor spuse) numai de ar vrea. 4) Abia. numai a intrat şi s-a pus pe lucru. 5) În întregime. Pomii sunt numai floare. /<lat. non magis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX