- nucşoară
- NUCŞOÁRĂ, nucşoare, s.f. 1. Diminutiv al lui nucă (1). 2. Sămânţa aromată a nucşorului (2), folosită drept condiment. [var.: nucuşoáră s.f.] – Nuc + suf. -şoară.Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98NUCŞOÁRĂ s. (bot.) 1. nuculiţă, nucuţă. (O nucă mică sau o nucşoară.) 2. (reg.) muşcată, muşcăţel, nucă de mare, nucă de muşcată, nucă tămâioasă, (înv.) muşcatin. (nucşoară este folosită drept condiment.)Trimis de siveco, 02.03.2005. Sursa: Sinonimenucşoáră s. f., g.-d. art. nucşoárei; pl. nucşoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNUCŞOÁR//Ă nucşoarăe f. (diminutiv de la nucă) Sămânţa nucşorului. /nuc + suf. nucşoarăşoarăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNUCŞOARĂ, nucşoare, s.f. Sămânţa mare ca o nucă rotundă a nucşorului, un arbust originar din India (Myristica fragrans), utilizată drept condiment. Se comercializează întreagă (din care se rade câte puţin) sau gata măcinată sub formă de pulbere galben-maronie; pop. nucuşoară, nucă muscată (germ. Muskatnuss, fr. noix muscade); şi unul din învelişurile nucşoarei, ca o plasă de fibre de culoare roşu-oranj, uscat şi presat întreg sau măcinat, este utilizat drept condiment considerat chiar mai rafinat; este comercializat ca (fr.) macis, numit şi floare de nucşoară sau de muscat (fr. fleur de muscade; germ. Muskatblüte).Trimis de gal, 13.09.2007. Sursa: DGE
Dicționar Român. 2013.