- novator
- NOVATÓR, -OÁRE, novatori, -oare, s.m. şi f., adj. (livr.) 1. s.m. şi f. Persoană cu idei şi concepţii noi; persoană care introduce o noutate (utilă). 2. s.m. şi f. (peior.) Persoană care vrea să inoveze cu orice preţ. 3. adj. Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Acţiune novatoare. – Din fr. novateur, lat. novator.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Novator ≠ conservatorTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeNOVATÓR adj. v. înnoitor, primenitor, reformator, regenerator, transformator.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenovatór s. m., adj. m., pl. novatóri; f. sg. şi pl. novatoáre, g.-d. sg. art. novatoáreiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNOVAT//ÓR1 novatoroáre (novatoróri, novatoroáre) Care înnoieşte, inovează ceva; inovator; înnoitor. Spirit novator. /<fr. novateur, lat. novatorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNOVATÓR2 novatori m. Persoană care introduce şi promovează idei sau metode noi în-tr-un domeniu de activitate. /<fr. novateur, lat. novatorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNOVATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Înnoitor, primenitor. // s.m. şi f. Om cu idei şi concepţii noi. ♦ (peior.) Cel care vrea să inoveze cu orice preţ. [cf. fr. novateur, it. novatore, lat. novator].Trimis de LauraGellner, 28.11.2006. Sursa: DNNOVATÓR, -OÁRE I. adj. înnoitor. II. s. m. f. om cu idei şi concepţii noi; cel care introduce o noutate într-un domeniu oarecare. (< fr. novateur, lat. novator)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.