nouă

NÓUĂ num. card., s.m. 1. num. card. Numărul care are în numărătoare locul între opt şi zece; se indică prin cifra 9 (sau IX). ♢ (Adjectival) Are nouă ani. ♢ expr. A avea nouă vieţi (sau suflete) = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgârcit. (Peste) nouă mări şi (nouă) ţări = foarte departe. ♢ (Substantivat) Veneau nouă. (Cu valoare de num. ord.) Volumul nouă. ♢ (Intră în componenţa num. adverbial) De nouă ori. ♢ (Precedat de "câte", intră în componenţa num. distributiv) Cumpără câte nouă (mere). 2. s.m. Semn grafic care reprezintă numărul nouă (1); p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota nouă (1). – lat. novem.

Trimis de romac, 22.03.2004. Sursa: DEX '98



NÓUĂ s. v. nouar.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



nóuă num.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



nóuă-ochi (peşte) s. m.

Trimis de siveco, 02.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



NÓUĂ¹ num. card. 1) Opt plus unu. nouă cărţi. ♢ Peste nouă mări şi nouă ţări foarte departe. A avea nouă vieţi (sau suflete) a fi foarte rezistent. 2) (cu valoare de num. ord.) Al nouălea, a noua. /<lat. novem

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



NÓUĂ² m. 1) Număr constând din nouă unităţi. 2) Cifra 9 sau IX. 3) Obiect (carte de joc, jeton, bilă etc.) marcat cu această cifra. /<lat. novem

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



nóuă num. – Numărul de după opt. – Mr. noauă, nao, megl. noauă, nou. lat. nǒvĕm (Puşcariu 1193; Candrea-Dens., 1249; REW 5968), cf. it., port. nove, prov. nou, fr. neuf, sp. nueve. – Der. nouăzeci, num. (de nouă ori zece).

Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER