- notar
- NOTÁR, notari, s.m. 1. Funcţionar public învestit cu atribuţia de a autentifica acte juridice, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate etc. 2. (În vechea organizare administrativă a României) Reprezentant al puterii centrale în comune, exercitând de obicei atribuţii de şef al poliţiei şi de secretar comunal. – Din fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98NOTÁR s. (Transilv.) notarăş.Trimis de siveco, 24.05.2007. Sursa: Sinonimenotár s. m., pl. notáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNOTÁR notari m. 1) Persoană oficială, învestită cu drepturi juridice, care îndeplineşte funcţii ce ţin de competenţa notariatului. 2) ist. Secretar al unei primării rurale. /<fr. notaire, lat. notarius, germ. NotarTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNOTÁR s.m. 1. Funcţionar public investit cu puterea de a autentifica acte juridice. 2. (În trecut) Secretar al primăriei în comunele rurale. [< germ. Notar, cf. fr. notaire].Trimis de LauraGellner, 27.11.2006. Sursa: DNNOTÁR s. m. 1. (ant.; la romani) secretar; funcţionar imperial care redacta actele juridice. 2. ecleziast sau laic ataşat cancelariilor episcopale sau congregaţiilor romane. 3. funcţionar public învestit cu puterea de a autentifica acte juridice. 4. secretar al primăriei în comunele rurale. (< fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.