- norocel
- NOROCÉL, norocele, s.f. (pop.) Diminutiv al lui noroc. – Noroc + suf. -el.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98norocél s. n. (bot.) , pl. norocéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnorocél, norocéle, s.n. (pop.) 1. noroc. 2. (reg.) plantă denumită şi crucea-voinicului.Trimis de blaurb, 11.08.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.