- normativ
- NORMATÍV, -Ă, normativi, -e, adj., s.n. 1. adj. Care serveşte ca normă sau stabileşte o normă, care are caracterul unei norme. 2. s.n. Îndrumare, dispoziţie (sau ansamblu de îndrumări) cu caracter de normă. – Din (1) fr. normatif, (2) rus. normativ.Trimis de ana_zecheru, 29.12.2007. Sursa: DEX '98NORMATÍV adj., s. 1. adj. (FILOZ.) canonic. (Principii normativ.) 2. s. îndreptar, (înv.) regulativ. (normativ tehnic.) 3. s. v. directivă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenormatív adj. m., pl. normatívi; f. sg. normatívă, pl. normatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnormatív s. n., pl. normatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNORMATÍV1 normative n. Indice al normelor în conformitate cu care se execută diferite operaţii; instrucţiune privind normele de producţie. /<rus. normativ, fr. normatifTrimis de siveco, 29.01.2007. Sursa: NODEXNORMATÍV2 normativă (normativi, normative) Care are putere de normă; considerat drept normă. Dicţionar normativ. /<rus. normativ, fr. normatifTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNORMATÍV, -Ă adj. Care are putere de normă. ♦ Care hotărăşte, stabileşte reguli. // s.n. Tabel care cuprinde duratele medii în care se efectuează anumite operaţii tehnice. [cf. fr. normatif, rus. normativnâi].Trimis de LauraGellner, 24.06.2005. Sursa: DNNORMATÍV, -Ă I. adj. care are putere de normă. ♢ care hotărăşte, stabileşte reguli. II. s. n. ansamblu de date, prescripţii cu caracter de normă. (< fr. normatif, rus. normativ)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.