- nomenclatură
- NOMENCLATÚRĂ, nomenclaturi, s.f. 1. Totalitatea termenilor întrebuinţaţi într-o anumită specialitate sau într-un anumit domeniu de activitate, de obicei organizaţi metodic. 2. Listă, catalog etc. conţinând titluri de opere, nume proprii, denumiri ale obiectelor dintr-un domeniu (organizate într-un anumit fel). 3. spec. Schemă de organizare a unei instituţii conţinând enumerarea posturilor sau a instituţiilor care se află în subordine, sub tutela sa. – Din fr. nomenclature, lat. nomenclatura.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98NOMENCLATÚRĂ s. v. terminologie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenomenclatúră s. f., g.-d. art. nomenclatúrii; pl. nomenclatúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNOMENCLATÚR//Ă nomenclaturăi f. 1) Totalitate a termenilor folosiţi într-un anumit domeniu (al ştiinţei, tehnicii, artei etc.). nomenclatură zoologică. 2) Listă, catalog care conţine enumerarea numelor unor obiecte, nume proprii etc. dintr-un domeniu. 3) Schemă a unei instituţii cu indicarea posturilor sau unităţilor din subordonarea sa. /<fr. nomenclature, lat. nomenclaturaTrimis de siveco, 14.11.2006. Sursa: NODEXNOMENCLATÚRĂ2 s.f. (În fostul bloc comunist, pînă în 1989 / 1991) 1. Denumire dată celor mai importante funcţii de conducere. 2. Pătura conducătoare, privilegiată, din sistemul comunist. (cf. rus. nomenklatura) [după das große Wörterbuch der deutschen Sprache]Trimis de tavi, 20.04.2005. Sursa: NeoficialNOMENCLATÚRĂ s.f. 1. Totalitatea termenilor folosiţi într-o ştiinţă, într-o ramură a tehnicii etc. v. terminologie. 2. Listă, catalog cuprinzând titluri de opere, nume proprii etc. 3. Schemă de organizare a unei instituţii, conţinând enumerarea posturilor sau a instituţiilor aflate în subordinea sa. [cf. fr. nomenclature, germ. Nomenklatur, lat. nomenclatura].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNNOMENCLATÚRĂ s. f. 1. totalitatea termenilor folosiţi sistematic într-o ştiinţă, într-o ramură a tehnicii etc. 2. listă, catalog cuprinzând termeni, titluri de opere, nume proprii, numirile obiectelor, în special din domeniul tehnicii etc. 3. schemă de organizare a unei instituţii, conţinând enumerarea posturilor sau a instituţiilor în subordine; (p. ext.) persoanele care ocupă diferite funcţii în cadrul acestei scheme: (peior.) categorie privilegiată a vârfurilor politice într-un regim dictatorial. (< fr. nomenclature, germ. Nomenklatur, lat. nomenclatura)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.