- articol
- ARTÍCOL, articole, s.n. 1. Expunere scrisă (de proporţii mai reduse) cu caracter publicistic, pe o temă politică, economică, ştiinţifică etc. ♢ Articol de fond = articol care exprimă punctul de vedere al redacţiei unei publicaţii periodice în cele mai importante probleme ale actualităţii. Articol-program = articol care cuprinde concepţia generală şi programul de activitate al unei publicaţii periodice la începutul apariţiei sale. 2. Diviziune într-un document oficial, marcată de obicei printr-un număr de ordine sau printr-o literă. ♦ Diviziune într-un buget, într-un plan financiar etc., care conţine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli. 3. Obiect care se vinde în comerţ. 4. Parte de vorbire flexibilă care individualizează substantivul, adjectivul sau (mai rar) alte părţi de vorbire şi care marchează diverse funcţii gramaticale ale cuvintelor pe care le însoţeşte. – Din fr. article, lat. articulus.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98ARTÍCOL s. 1. v. marfă. 2. paragraf, punct, (înv.) cap, pont. (articol dintr-o lege.) 3. articol de fond v. editorial.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeartícol s. n., pl. artícoleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficARTÍCOL articole n. 1) Expunere scrisă de proporţii reduse şi tipărită într-o publicaţie (ziar, revistă, culegere etc.). ♢ articol de fond articol de ziar, de revistă etc. în care se tratează o problemă importantă de actualitate. 2) Diviziune într-un document (lege, tratat, regulament etc.) marcat printr-o cifră. articol bugetar. articol contabil. articol de cheltuieli. articol de venituri. 3) Obiect de comerţ. articol de larg consum. 4) lingv. Parte de vorbire flexibilă, care se alătură unui substantiv (sau unui echivalent al lui) pentru a individualiza obiectul desemnat de acesta. articol enclitic. articol proclitic. /<lat. articulus, fr. articleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXARTÍCOL s.n. 1. Expunere într-o publicaţie periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc. ♦ Diviziune a unui buget, a unui plan financiar. 3. Obiect de comerţ. 4. Parte de vorbire flexibilă, care însoţeşte substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit. 5. Fiecare dintre fragmentele diferitelor părţi ale corpului crustaceelor, insectelor şi acarienilor. 6. Fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal. 7. (inform.) Element logic al unei înregistrări dintr-un fişier, cea mai mică unitate de informaţie utilă prelucrată de un program. (cf. lat. articulus, it. articolo, fr. article)Trimis de tavi, 02.04.2008. Sursa: MDNARTÍCOL s.n. 1. Expunere făcută într-o publicaţie periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc., purtând de obicei un număr de ordine. ♦ Diviziune a unui buget sau a unui plan financiar, care conţine denumirea unei surse de venit sau motivul de cheltuieli.. 3. Obiect de comerţ, lucru care se vinde în comerţ. 4. Parte de vorbire care însoţeşte substantivul, având rolul de a arăta în ce măsură obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorilor. 5. Fragmente articulate între ele care alcătuiesc diferite părţi ale corpului crustaceelor, insectelor şi acarienilor. [< lat. articulus, cf. it. articolo, fr. article].Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DNartícol (artícole), s.n. – 1. Expunere scrisă cu caracter publicistic. – 2. Diviziune într-un document oficial. – 3. Obiect care se vinde în comerţ. – 4. Parte de vorbire flexibilă care individualizează substantivul, adjectivul sau (mai rar), alte părţi de vorbire. – var. articul, artic. lat. articulus (sec. XVII). – Der. articula, vb.; articulaţi(un)e, s.f.; articular, adj.; desarticula, vb.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.