- noime
- NOÍME, noimi, s.f. A noua parte dintr-un întreg împărţit în părţi egale. [pr.: no-i-] – Nouă + suf. -ime.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98noíme s. f., g.-d. art. noímii; pl. noímiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNOÍM//E noimei f. Fiecare dintre părţile egale ale unui întreg, împărţit în nouă; a noua parte din ceva. [Sil. no-i-] /nouă + suf. noimeimeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXnoíme s.f. (înv.) generaţie nouă.Trimis de blaurb, 10.08.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.