- niţel
- NIŢÉL, -ÍCĂ, niţei, -ele, adj. (fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporţii reduse; puţin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puţin timp. ♢ expr. Niţel câte niţel = încetul cu încetul, puţin câte puţin, treptat. – et. nec.Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa: DEX '98NIŢÉL adj., adv. 1. adj. v. câtva. 2. adv. v. câtva. 3. adv. v. puţin. 4. adv. v. întrucâtva. 5. adv. v. cam.Trimis de siveco, 15.04.2008. Sursa: Sinonimeniţél adj. m., pl. niţéi; f. sg. niţícă, pl. niţéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNIŢ//ÉL niţelícă (niţeléi, niţeléle) şi adverbial pop. Care este în cantitate (sau măsură) mică; puţin. Să aibă niţelică răbdare. Îngăduie niţel. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXniţél (niţícă), adj. – Puţin, în cantitate mică. Origine îndoielnică. Circulă numai în Munt. şi, parţial, în Trans. f. niţică (normal ne-am fi aştepta la *niţea) indică un dim. Trebuie să se pornească de la nitic(à), fiindcă acest cuvînt corespunde unor formaţii expresive comune teritoriului romanic: sp. chico "mic" (v. Corominas, ed. a 2-a, 1980, p. 351). cf. ciccum "nimic" în Plaut; nec ciccum "nihil" într-o glosă placidiană; Lazio na ci(ca)de "puţin"; it. cica "nimc"; logud. ticcu "puţin" (unde t- echivalează cu z sard. it.); calabr. zica "picătură", nazica "puţin"; Cilento tsiku "mic". Celelalte explicaţii sînt insuficiente: de la nişchiţel (Hasdeu, cuv. din Bătrîni, I, 295; Philippide, Principii, 37; Scriban; cf. împotrivă Puşcariu 1175; din alb. në cikë "puţin" (Densusianu, rom., XXIII, 79); din puţinel › *ţinel, cu metateză (Tiktin).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
