nituitură

NITUITÚRĂ, nituituri, s.f. Nituire; (concr.) loc unde s-a realizat o nituire. [pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tură.

Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



nituitúră s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. nituitúrii; pl. nituitúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



NITUITÚR//Ă nituiturăi f. Loc unde s-au pus ni-turi. /a nitui + suf. nituiturătură

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX