- nit
- NIT1, nituri, s.n. Tijă de metal (cilindrică) prevăzută cu un cap de diametru mai mare decât corpul, folosită la îmbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton. – Din germ. Niet.Trimis de GabiAlex, 08.06.2004. Sursa: DEX '98NIT2, niţi, s.m. (fiz.) Unitate de măsură a luminaţiei. [abr.: nt] – Din fr., engl. nit.Trimis de GabiAlex, 08.06.2004. Sursa: DEX '98nit s. n., (tijă de metal) pl. níturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnit s. m. (unitate de măsură a luminaţiei), pl. niţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNIT nituri n. Tijă (de metal moale) cu floare mare la un capăt, folosită la îmbinarea a două piese prin turtirea celuilalt capăt (de obicei, bătându-l cu ciocanul). /<germ. NietTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNIT s.m. (fiz.) Unitate de măsură pentru luminanţă, reprezentând luminanţa uniformă a unei surse de lumină plane cu aria de un metru pătrat, care emite în direcţia normală o intensitate luminoasă de o candelă. [pl. niţi. / < fr. nit, cf. lat. nit(idus) – strălucitor].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNNIT1 s. n. cui cu capul mare, turtit. (< germ. Niet)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNNIT2 s. m. unitate de măsură pentru luminanţă, egală cu luminanţa uniformă a unei surse cu aria de 1 m2, care emite o intensitate luminoasă de o candelă. (< fr., engl., nit)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNnit (-turi), s.n. – Cui bont. germ. Niet(e). – Der. nitui, vb. (a bate nituri); nituială, s.f. (nituire); nituitor, s.m. (muncitor care nituieşte).Trimis de blaurb, 30.05.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.