- niobiu
- NIÓBIU s.n. Element chimic, metal rar alb-cenuşiu, dur, lucios, foarte rezistent la aer şi la acţiunea agenţilor chimici. [pr.: ni-o-] – Din fr. niobium, germ. Niobium.Trimis de GabiAlex, 08.06.2004. Sursa: DEX '98NIÓBIU s. (chim.) columbiu. (niobiu este un element chimic.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimenióbiu s. n. (sil. ni-o-) [-biu pron. -biu], art. nióbiul; simb. NbTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNIÓBIU n. Metal rar, dur, cenuşiu-deschis, lucios, foarte rezistent la coroziune, între-buinţat la fabricarea oţelurilor inoxidabile în electro-tehnică, în radioelectronică etc.; columbiu. [Sil. ni-o-] /<fr. niobium, germ. NiobiumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNIÓBIU s.n. Metal rar, dur şi maleabil, de culoare cenuşie; columbiu. [pron. ni-o-biu. / < fr. niobium, germ. Niobium, cf. Niobe – personaj legendar].Trimis de LauraGellner, 27.11.2006. Sursa: DNNIÓBIU s. n. metal rar, dur şi maleabil, alb-cenuşiu, lucios, foarte rezistent; columbiu. (< fr. niobium)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.