- nici
- NICI adv., conj. I. adv. 1. (Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei, exprimând o negaţie mai categorică decât "nu" şi fiind de obicei dublat de "nu") Nici nu s-a clintit. 2. (În expr.) Nici că = deloc nu... 3. (Împreună cu pron. nehot. "unul", "una" formează pronume negative) Nu mai e nici unul. ♢ (Adjectival; urmat de art. nehot., "un", "o") Nici un zgomot, nici o adiere de vânt nu se simte. II. conj. (De obicei urmat de "nu"; leagă două sau mai multe propoziţii, stabilind un raport de coordonare copulativă şi purtând accentul în frază; repetat, arată excluderea, pe rând, a ideilor exprimate prin propoziţiile sau prin cuvintele pe care le precedă) Nu are timp, nici nu doreşte. Nici nu vede, nici nu aude. ♢ (Leagă două sau mai multe părţi ale unei propoziţii negative) A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte, nici înapoi. ♢ expr. Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neaşteptate. ♢ (Între "nici" şi cuvântul negat se intercalează pron. pers. "tu", iar verbul se omite) Nici tu casă, nici tu masă. – lat. neque.Trimis de romac, 10.02.2008. Sursa: DEX '98nici adv., conj.Trimis de siveco, 07.08.2006. Sursa: Dicţionar ortograficnici cum adv. + adv. (nici cum zic eu, nici cum zici tu)Trimis de siveco, 03.06.2008. Sursa: Dicţionar ortograficnici de cât adv. + prep. + adv.Trimis de siveco, 03.06.2008. Sursa: Dicţionar ortograficnici odátă adv. + adv. (nu l-am crezut nici odată, nu-l cred nici astăzi)Trimis de siveco, 15.04.2008. Sursa: Dicţionar ortograficnici odinioáră adv. + adv.Trimis de siveco, 03.06.2008. Sursa: Dicţionar ortograficnici s.n. (reg.) partea anterioară, tare, a râtului de porc.Trimis de blaurb, 07.08.2006. Sursa: DARníci conj. – Exprimă negaţia. – var. (înv.) nece, nice. Mr. niţi, ninţi megl. niţi. lat. nĕquĕ (Puşcariu 1179; Candrea-Dens., 1229; REW 5868), cf. prov., fr., cat., sp. ni, port. nem. – Comp. niciun, adj., negativ, cf. megl., mr. niţiun, istr. niciur, care presupun un lat. nĕquĕ unus (Diez, I, 290; Densusianu, Hlr., 164; Puşcariu 1179; Candrea-Dens., 1230; REW 5896), cf. v. fr. neisune, it. nessuno, sp. ningún; nicicînd, adv. (niciodată); nicicum, adv. (în nici un fel); niciodată, adv. (în nici o vreme); niciunde, adv. (în nici un loc). – cf. nicăieri.Trimis de blaurb, 03.06.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.