- nestătător
- nestătătór, nestătătoáre, adj. 1. (înv.) care nu stă; mişcător, curgător. 2. (reg.; despre copii) neastâmpărat.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
nestătător
Look at other dictionaries:
sta — STA, stau, vb. I. intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr o acţiune, dintr o mişcare, dintr o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu… … Dicționar Român
