brut — BRUT, Ă, bruţi, te, adj. 1. Care se găseşte în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află, din care nu s… … Dicționar Român
crud — CRUD, Ă, cruzi, de, adj. I. 1. (Despre alimente) Care n a fost (suficient) supus acţiunii focului; nefiert, nefript, necopt (suficient). 2. (Despre fructe) Neajuns la maturitate; verde. ♦ (Despre plante sau părţi ale lor) Care este încă în… … Dicționar Român
frust — FRUST, Ă, fruşti, ste, adj. (livr.). 1. (Despre monede şi medalii sau despre relieful sculpturilor) Şters de uzura vremii, tocit. 2. fig. Brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar. – Din fr. fruste. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
lişteav — LÍŞTEAV adj. v. brut, grosolan, necioplit, necizelat, nefinisat, neprelucrat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime LÍŞTEAV adj., adv. v. ciuciulete, leoarcă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
natur — natúr adj. invar. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic NATÚR adj. invar. În gastronomie, în stare naturală sau asemănător acesteia; în expr. se consumă natur = în stare crudă, neprelucrat; omletă natur = omletă simplă, fără … Dicționar Român
netăbăcit — NETĂBĂCÍT adj. brut, crud, neargăsit, neprelucrat, verde. (Piei netăbăcit.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
rustica — RUSTICÁ vb. I. 1. tr. A da un caracter brut, neprelucrat; a face operaţia de rusticizare; a rusticiza, a rustifica. 2. intr. A trăi la ţară. [< it. rusticare]. Trimis de LauraGellner, 27.12.2008. Sursa: DN … Dicționar Român
