armoniu

ARMÓNIU, armonii, s.n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lamele metalice la presiunea aerului ieşit dintr-un burduf acţionat cu pedale. – Din fr. harmonium, germ. Harmonium.

Trimis de ana_zecheru, 17.03.2004. Sursa: DEX '98



armóniu s. n. [-niu pron. -niu], pl. arimónii, art. armóniile (sil. -ni-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ARMÓNI//U armoniui n. Instrument muzical de suflat, cu claviatură, asemănător cu orga. /<fr. harmonium, germ. Harmonium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ARMÓNIU s.n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lame metalice acţionate de un curent de aer. [pron. -niu, scris şi harmoniu. / < fr. harmonium].

Trimis de LauraGellner, 16.04.2005. Sursa: DN



ARMÓNIU s. n. instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de ancii metalice puse în vibraţie de un burduf acţionat prin pedale. (< fr. harmonium, germ. Harmonium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN