neoretorică

neoretórică s. f., g.-d. art. neoretóricii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



NEORETÓRICĂ s.f. Curent în gândirea filozofico-lingvistică modernă care reia dintr-o perspectivă nouă, pluridisciplinară, arta antică a vorbirii. [Et. incertă].

Trimis de LauraGellner, 22.06.2005. Sursa: DN



NEORETÓRICĂ s. f. curent în gândirea filozofico-lingvistică modernă care reia dintr-o perspectivă nouă arta antică a vorbirii. (< fr. néorhétorique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN