- neokantianism
- NEOKANTIANÍSM s.n. Curent filozofic de la sfârşitul sec. XIX, care reluând unele teze din filozofia lui Kant a căutat să asimileze noile rezultate ale ştiinţelor. [pr.: ne-o-kan-ti-a-] – Neo- + kantianism (după fr. néo-kantisme).Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98neokantianísm s. n. (sil. ne-o-, -ti-a-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNEOKANTIANÍSM s.n. Orientare idealistă din filozofia contemporană (reprezentată de mai multe şcoli), care reia tezele kantiene în condiţiile noilor achiziţii ale ştiinţelor, aducând contribuţii mai ales în domeniul epistemologiei, filozofiei culturii şi axiologiei. [cf. germ. Neokantianismus, rus. neokantianstvo].Trimis de LauraGellner, 22.06.2005. Sursa: DNNEOKANTIANÍSM s. n. orientare în filozofia contemporană care preia în special interpretarea kantiană a conceptelor de obiectivitate şi metodă, căutând să asimileze noile rezultate ale ştiinţelor în perspectiva unei reedificări a logicii şi a teoriei cunoaşterii pe bazele idealismului. (< germ. Neukantianismus, după fr. néo-kantisme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.