neoclasic

NEOCLÁSIC, -Ă, neoclasici, -ce, adj. Care aparţine neoclasicismului, privitor la neoclasicism, specific neoclasicismului. [pr.: ne-o-] – Din fr. néo-classique.

Trimis de LauraGellner, 08.06.2004. Sursa: DEX '98



neoclásic adj. m. (sil. ne-o-cla-) clasic

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



NEOCLÁSI//C neoclasiccă (neoclasicci, neoclasicce) Care ţine de neoclasicism; propriu neoclasicismului. Stil neoclasic. [Sil. ne-o-] /<fr. néo-classique

Trimis de siveco, 09.03.2005. Sursa: NODEX



NEOCLÁSIC, -Ă adj. 1. Care are ca model arta şi arhitectura clasică; referitor la neoclasicism. 2. Curent neoclasic = curent care, afirmând pretinsa capacitate de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele pretins clasice. [cf. fr. néo-classique, it. neoclassico].

Trimis de LauraGellner, 22.06.2005. Sursa: DN



NEOCLÁSIC, -Ă adj. I. referitor la neoclasicism. o stil neoclasic = stil care are ca model arta şi arhitectura clasică. II. curent neoclasic = curent în ştiinţa economică burgheză, care, afirmând capacitatea de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele sale clasice. (< fr. néo-classique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN