arimor

arimór s. m., pl. arimóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ARIMÓR s.m. Cel care se ocupă cu arimarea. [cf. fr. arrimeur].

Trimis de LauraGellner, 10.11.2004. Sursa: DN



ARIMÓR s. m. cel care se ocupă cu arimarea; stivuitor. (< fr. arrimeur)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN