- necompetenţă
- NECOMPETÉNŢĂ s. v. incapacitate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
declinatoriu — DECLINATÓRIU, ÓRIE, declinatorii, adj. Care respinge competenţa unei instanţe sau contestă o jurisdicţie. ♦ (Substantivat, n.; în sintagma) Declinatoriu de competenţă = hotărâre prin care o instanţă constată necompetenţa ei şi trimite cauza la o… … Dicționar Român
incapacitate — INCAPACITÁTE s.f. Lipsă de capacitate, neputinţă de a face ceva; p. ext. nepricepere. ♦ Stare, situaţie a unei persoane care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapacité. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa … Dicționar Român
necompetent — NECOMPETÉNT, Ă, necompetenţi, te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; incompetent. – Ne + competent. Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa: DEX 98 Necompetent ≠ competent Trimis de siveco,… … Dicționar Român