arhon

ÁRHON s.m. (înv.) Titlu de politeţe cu care se adresa cineva unui boier. [var.: árhonda s.m.] – Din ngr. árhon, árhondas.

Trimis de baron, 21.01.2003. Sursa: DEX '98



árhon s. m. voc. sg. (un titlu de boierie)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



árhón s.m. – (înv.) Boier. – var. arhonda. ngr. ἄρχων, gen. ἄρχοντας (Gáldi 154). sec. XVIII. S-a aflat în concurenţă cu neol. arhonte, s.m., arhontat, s.n. (arhontat), din fr. Astăzi ieşit din uz, a fost titlu de politeţe în epoca fanarioţilor, ca chir. – Der. arhonie, s.f. (nobleţe); arhondar, s.m. (călugăr care răspundea de primirea călătorilor), din ngr. ἀρχοντάρης (sec. XVIII); arhondăreasă, s.f. (călugăriţă care răspundea de primirea călătorilor); arhondaric, s.n. (salon destinat călătorilor, în mănăstiri), din ngr. ἀρχον-ταρίϰι; arhondărie, s.f. (salon de primire în mănăstiri); arhondologie, s.f. (heraldică), din ngr. ἀρχοντολογία; arhondologiu, s.n. (carte a boierilor).

Trimis de blaurb, 04.06.2006. Sursa: DER