naş

NA޹ s.m. invar. Numele literei "n" din alfabetul chirilic. – Din sl. našĭ.

Trimis de cornel, 23.08.2004. Sursa: DEX '98



NA޲, -Ă, naşi, -e, s.m. şi f. 1. Persoană care ţine în braţe pruncul în timpul botezului, devenind astfel rudă cu familia respectivă. ♢ expr. A fi naşul cuiva = a şti să potolească, să facă inofensiv pe cineva; a-i veni cuiva de hac, a învăţa pe cineva minte. A-şi găsi naşul = a da de o persoană care ştie să pună la punct (pe cineva), să strunească (pe cineva). 2. Nun(ă). [var.: (înv. şi pop.) nănáş, -ă, (înv. şi reg.) nânáş, -ă s.m. şi f.] – Nun + suf. -aş.

Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



NAŞ s. 1. (reg.) moş, nan. (naş la botezul pruncului.) 2. v. nun.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



naş (literă chirilică) s. m. invar.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



naş (persoană) s. m., pl. naşi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



NAŞ naşă (naşi, naşe) m. şi f. 1) (în ritualul creştin) Persoană care participă la oficierea botezului ţinând pruncul în braţe. ♢ A fi naşul cuiva a-i veni cuiva de hac. A-şi găsi naşul a da peste omul care poate pune la punct pe cineva. 2) Persoană care a fost nun în timpul oficierii unei căsătorii. /nun + suf. naşaş

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX