- nautil
- NAUTÍL, nautili, s.m. Gen de animale cefalopode cu cochilia externă spiralată; spec. moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărţită în mai multe compartimente (Nautilus pompilius). [pr.: na-u- – var.: nautílus s.m.] – Din fr. nautile, lat. nautilus.Trimis de cornel, 04.06.2004. Sursa: DEX '98nautíl s. m. (sil. na-u-), pl. nautíliTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNAUTÍL nautili n. Moluscă din mările calde, al cărei corp este închis într-o cochilie spiralată, împărţită în mai multe compartimente. [Sil. -na-u-] /<fr. nautile, lat. nautilusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNAUTÍL s.m. 1. Specie de moluscă din mările tropicale, care are corpul închis într-o cochilie compartimentată în spirală. 2. (Ant.) Lampă în formă de nautil (1). ♦ Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil, montată în metal şi reprezentând o divinitate a mării. [var. nautilus s.n. / < fr. nautile, cf. lat. nautilus, gr. nautilos].Trimis de LauraGellner, 17.06.2005. Sursa: DNNAUTÍL s. m. 1. moluscă cefalopodă (fosilă) din mările tropicale, cu cochilie spiralată şi compartimentată. 2. (ant.) lampă în formă de nautil (1). 3. piesă de orfevrărie dintr-o cochilie de nautil, montată în metal, reprezentând o divinitate a mării. (< fr. nautile, lat. nautilus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.