natură

natură
NATÚRĂ, naturi, s.f. 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea fiinţelor şi a lucrurilor din Univers; p. restr. lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetaţia, formele de relief, clima. ♢ Ştiinţele naturii = ştiinţe care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare, lumea anorganică şi organică; ştiinţele naturale. Natură moartă = grup de obiecte mărunte, neînsufleţite, de uz curent (fructe, flori, vânat etc.), natură statică; p. ext. pictură care înfăţişează un astfel de grup. ♢ loc. adj. şi adv. După natură = având ca model obiectele din realitate. ♢ În natură = a) (loc. adv.) în realitate, aievea, în persoană; b) (loc. adj. şi adv.) în obiecte, în produse (nu în bani). 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul; Universul considerat ca o forţă activă, creatoare, condusă după anumite legi. 3. Ansamblu de însuşiri pe care o fiinţă le are din naştere, care rezulta din conformaţia sa şi care o caracterizează, constituind esenţa sa; fel propriu de a fi al cuiva; fire, temperament. 4. Caracter specific al unui lucru, însuşire caracteristică; calitate. ♢ loc. adj. De natură să... = capabil să..., apt să..., potrivit să... ♢ expr. Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înţeles. – Din fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur.
Trimis de cornel, 04.06.2004. Sursa: DEX '98

NATÚRĂ s. 1. făptură, fire, lume, univers. (Cântecul se răspândea peste întreaga natură.) 2. (pict.) natură moartă = natură statică; natură statică v. natură moartă. 3. v. esenţă. 4. v. calitate. 5. v. factură. 6. v. conformaţie. 7. v. fire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

NATÚRĂ s. v. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

natúră s. f., g.-d. art. natúrii; pl. natúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NATÚR//Ă naturăi f. 1) Lumea fizică în-conjurătoare în toată diversitatea mani-festărilor ei; totalitatea fiinţelor şi lucrurilor existente. ♢ natură moartă a) grup de obiecte neînsufleţite, utilizabile; b) pictură re-prezentând un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vânat etc.). Din (sau de la) natură înnăscut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; privelişte; peisaj. A admira naturăa. ♢ În sânul naturăii departe de ceea ce este făcut de mâinile omului. 3) fig. Caracter specific; esenţă. naturăa lucrurilor. 4): În natură în produse (naturale sau create de om) ori în prestări de servicii. 5): După natură după modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (în artele plastice) Obiect real care trebuie re-prezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. naturăa umană. ♢ Obişnuinţa este a doua natură se spune despre o stare sau o acţiune cu care s-a obişnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ♢ Cărbune de natură organică cărbune animal. (Lucrurile sunt) de aşa natură (lucrurile sunt) de aşa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur
Trimis de siveco, 17.05.2008. Sursa: NODEX

NATÚRĂ s.f. 1. Lumea înconjurătoare în întreaga diversitate a manifestărilor şi a formelor ei de mişcare; univers. ♦ Lumea organică şi anorganică; mediu înconjurător. ♢ Natură moartă = grup de lucruri neînsufleţite; pictură reprezentând un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trăsătură (fizică sau spirituală a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature].
Trimis de LauraGellner, 16.11.2006. Sursa: DN

NATÚRĂ s. f. 1. universul în totalitatea sa. 2. lumea organică şi anorganică; mediu înconjurător. o ştiinţele ĩi = ştiinţele naturale; natură moartă = pictură reprezentând lucruri neînsufleţite. 3. caracter, temperament; fire. 4. caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. o de natură să = capabil să..., apt să... (< lat. natura, fr. nature)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

natúră (natúri), s.f. – Fire, caracter. lat. natura (sec. XVIII), şi apoi din fr. nature. Apare pentru prima oară (I. Neculce) în forma nătură. – Der. (din fr.) natural, adj.; naturaleţe, s.f.; naturalist, s.m.; naturaliza, vb.; naturalism, s.n.; denatura, vb.; supranatural, adj., după fr. surnaturel.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • Natura — Cosméticos S.A. Type Sociedade Anônima Traded as BM F Bovespa …   Wikipedia

  • Natura — puede referirse a: La palabra latina para naturaleza La zona genital, especialmente el ano En música, escala natural del modo mayor Instituciones Red Natura 2000, Unión Europea Fundación Natura, Ecuador Art Natura, Málaga Terra Natura Murcia,… …   Wikipedia Español

  • natura — I {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. naturaurze, blm {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} otaczający nas świat roślinny i zwierzęcy wraz z terenem, na którym istnieje i ze zjawiskami, które w nim zachodzą, bez tego,… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • NATURA — Poetis modo Iovis mater, modo subiecta, modo consors, modo nescio quidaliud. Sidonius. Cum Iuvenem super astra Iovem Natura Locaret, Susciperetque novus regna vetusta Deus. Priscianus Periegesi, Naturae gentior, quae mundum continet omnem.… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • natura — natúra ž DEFINICIJA 1. rij. osobine ličnosti, temperament i karakter, ćud, narav, priroda osobe u širokom smislu [osjetljiva natura; uporna natura] 2. priroda SINTAGMA natura naturans (izg. natur natúrans) stvaralačka priroda, stvaralački princip …   Hrvatski jezični portal

  • natura — (Del lat. natūra). 1. f. naturaleza. 2. Mús. Escala natural del modo mayor. 3. p. us. Partes genitales. 4. ant. Conjunto de cosas semejantes por tener uno o varios caracteres comunes. a natura. loc. adv. p. us. naturalmente. contra …   Diccionario de la lengua española

  • natura — s.f. [lat. natūra, der. di natus, part. pass. di nasci nascere ]. 1. a. [sistema globale degli esseri viventi e delle cose inanimate che presentano un ordine, realizzano dei tipi e si formano secondo leggi] ▶◀ creato, mondo. ‖ cosmo, universo. b …   Enciclopedia Italiana

  • natura — sustantivo femenino 1. Uso/registro: literario. Naturaleza: La natura dotó a todas las personas de inteligencia. Frases y locuciones 1. contra natura 1.1. Contra toda norma moral …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • Natura — Cosmeticos SA Création 1969 Action BM F Bovespa: NATU3 Siège social …   Wikipédia en Français

  • Natura — (Skála Kallonís,Греция) Категория отеля: Адрес: Skala Kallonis, Skála Kallonís, 81107, Греци …   Каталог отелей

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”