- narodnic
- NARÓDNIC, -Ă, narodnici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care aparţine narodnicismului, privitor la narodnicism; narodnicist. 2. s.m. şi f. Adept al narodnicismului. – Din rus. narodnik.Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX '98naródnic adj. m., s. m., pl. naródnici; f. sg. naródnică, pl. naródniceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNARÓDNI//C1 narodniccă (narodnicci, narodnicce) Care ţine de narodnicism; propriu narodnicismului. /<rus. narodnikTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNARÓDNI//C2 narodniccă (narodnicci, narodnicce) m. şi f. Adept al narodnicismului. /<rus. narodnikTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNARÓDNIC, -Ă adj. Referitor la narodnicism, propriu narodnicismului; narodnicist. // s.m. şi f. Adept al narodnicismului. [< rus. narodnik < narod – popor].Trimis de LauraGellner, 16.11.2006. Sursa: DNNARÓDNIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al narodnicismului; narodnicist. (< rus. narodnik)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.