narodnic

narodnic: NARÓDNIC, -Ă, narodnici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care aparţine narodnicismului, privitor la narodnicism; narodnicist. 2. s.m. şi f. Adept al narodnicismului. – Din rus. narodnik.

Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

naródnic adj. m., s. m., pl. naródnici; f. sg. naródnică, pl. naródnice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NARÓDNI//C¹ narodniccă (narodnicci, narodnicce) Care ţine de narodnicism; propriu narodnicismului. /<rus. narodnik

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

NARÓDNI//C² narodniccă (narodnicci, narodnicce) m. şi f. Adept al narodnicismului. /<rus. narodnik

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

NARÓDNIC, -Ă adj. Referitor la narodnicism, propriu narodnicismului; narodnicist. // s.m. şi f. Adept al narodnicismului. [< rus. narodnik < narod – popor].

Trimis de LauraGellner, 16.11.2006. Sursa: DN

NARÓDNIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al narodnicismului; narodnicist. (< rus. narodnik)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

narodnicist — NARODNICÍST, Ă, narodnicişti, ste, adj. Narodnic (1). – Narodnic + suf. ist. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 narodnicíst adj. m., pl. narodnicíşti; f. sg. naro … Dicționar Român
narodnicism — NARODNICÍSM s.n. Mişcare social politică din Rusia în a doua jumătate a sec. XIX, care susţinea că principala forţă revoluţionară este ţărănimea şi intelectualitatea, şi care acorda personalităţilor, eroilor rolul de creatori ai istoriei. –… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias